Poveşti răsfirate – Part 1.

32 de ani, brunet, masiv. Barbă proaspăt crescută, ochi negri şi un zâmbet cald. Mediteranean.

Mediteranean venit din “ţările calde” la ploi, ploi şi diverse alte ploi. Şi izolat puţin soare.

Mediteranean venit pe la Sibiu ia cina la Pardon Cafe (& Bistro; de menţionat fiindcă serveşte masa de seară. Subiect deja discutat).

Precum are omul obiceiul, la masă vorbeşte (cu toate că se spune că nu-i tocmai cea mai bună alegere, fiindcă inspiri prea mult aer odată cu mâncarea şi alte detalii medicale probabil plicticoase). Vorbeşte din tot sufletul, cu mult patos. Misteriosul mediteranean vorbește despre a lui tinerețe târzie și propriul lui eurotrip.

A punctat trei destinații (relevante pentru subiectul aici de faţă): Budapesta, București și Istanbul.

Budapesta – long story short. Ajunge cu un compatriot în apartamentul unui hotel luxos în care își petrece următoarele 3 nopți. După 3 nopți (în urma cărora au rezultat mari carențe în ceea ce privește somnul :)) respectivii se trezesc debusolați în apartamentul fastuos. Compatriotul sugerează o schimbare de locație.

Let’s go to Istanbul!

Cu alcoolemia izbindu-se violent de tavan, cei doi părăsesc hotelul, se îndreaptă spre gară și se urcă în tren.

Cât se poate de firesc.

Un mic amănunt. Nimic ieșit din comun. N-au plătit pentru fastuosul apartament (sau probabil au uitat, din motive evidente și de înțeles). Vorba lui: Dacă n-a venit nimeni să ne ceară banii…

București *în acelaşi tren, last-minute from Budapest* – au oprit în capitală. De voie, de nevoie, au petrecut 3 ore în Gara de Nord. Mediteraneanul zice:

Înainte să poposim în București, X (compatriotul anonim) m-a avertizat să nu mă dau jos din tren, că ne fură ăștia și nasturii de la cămăși. Am zis că face mișto, dar când am văzut că toate vagoanele cu marfă erau deja încuiate, bine securizate (pe cât era posibil la vremea aia) am realizat că nu-i de glumă deloc. Îți zic, mi se făcuse o oarecare teamă de români!

Acum nu-ți mai e frică? Sau ai uitat că acum stai la masă cu două românce?

S-a eschivat puțin, în glumă, bineînțeles. Dar… răspunsul a fost finalmente negativ şi sincer, sper. 🙂

Istanbul – destinația. Impresii. Zâmbetul pe chipul lui…

…mai ia o gură de vin roșu spaniol de la Pardon, gustă din preparatul cald (sfârâia, abia îl adusese chelnerița la masă) și continuă să povestească. Altele. Profesionale.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s